Cu fiecare primăvară...

Cu fiecare primăvară,
sufletul, de tine,
tot mai mult îmi abundă
femeie, fiinţă sfântă!


Cu fiecare primăvară
ce trece ostenită,
privesc în ochii-ţi
gingaşi
şi înţeleg că eşti menită:
să te încarci de la soare,
să fii iubită-n orice clipită,
tu, dragă şi scumpă femeie,
ce-n suflet
dragostea-ţi palpită!


Cu fiecare primăvară,
tu cucereşti
din sufletu-mi câmpeie
şi adunând,
eu, ani la rând,
aceste primăveri,
iubito,
voi fi întotdeauna
cucerit de tine,
tu care-mi eşti:
şi loc, şi zâmbet,
îmi ţii de cald
în suflet...


Cu fiecare primăvară,
tu ostenită,
laşi a iernii promoroacă
şi te-mbraci de flori,
de zâmbet,
îţi scoţi sufletul la joacă:
şi împarţi din frumuseţea-ţi
cu lumina,
concurenţă-n zilele-astea,
plină ochi de flori
îţi e grădina...


Cu fiecare primăvară,
de dragoste
sufletul
ţi-l laşi ca să renască...
tu, femeie,
în zile precum astea
laşi natura să te iubească...


Cu fiecare primăvară,
mai laşi poveri
să cadă de pe umeri,
mai laşi din lacrimi -
încărcate de neîmpliniri -
să piară...