Mi-ai spus că vii...

Mi-ai spus că vii,
eu te aştept de când...
Nu mi-ai călcat, încă, aleile cu soare
iar eu aştept visând
la clipa-n care...

Mi-ai spus, cândva,
dar tu spui multe...
şi uiţi de ele,
şi-ncalci jurăminte...

Mi-ai spus că vii,
se face seară
şi promisiunile-n
efemeritate
se îmbracă, iară...


Mi-ai spus că vii
şi era vară,
frunze-au trecut
pe-aleile de ploi bătute,
ninsorile-n prag viscolite
şi nu mai vii,
se face seară...

Mi-ai spus că vii
în anotimpu-n care
m-ai făcut cea mai fericită.
Ţii minte?
fulgii-n zbor valsau,
zâmbetele noastre
cu iubire se-mpleteau...
mai ţii, tu, minte?
Îngheţurile ne iubeau...


În iarna amintirilor de taină
fulgi mari, vor începe să cearnă
şi n-ai să vii...
căile-s tot de vânt bătute
şi pustii...

Mi-ai spus că vii,
pune-ţi promisiunile, deoparte
şi-n ceasul când va fi
glasul să-ţi mai aud,
să nu mai spui vorbe deşarte...