Cei care ne iubesc nu ne părăsesc niciodată...

"Cei care ne iubesc nu ne părăsesc niciodată, indiferent de necazurile pe care le avem, de lipsuri și de decăderile noastre... Merg alături de noi, suferă deodată cu noi, așteaptă împreună cu noi..."


Cei care ne iubesc nu ne părăsesc niciodată: în gând, pe buze, în amintire, în propria lor fiinţă. Sunt paşii care ne susţin, paşi ce nu pleacă, ci îşi confirmă prezenţa. Paşi pe urmele cărora ne regăsim, de care ne lăsăm purtaţi...
Decăderile noastre sunt primite de ei cu vorbe tandre, cu îmbrăţişări ce nu mor, cu iubirea şi încurajarea - că în final, va fi bine!
Cei care ne iubesc nu se feresc să ne însoţească: în succese, eşecuri...suferă alături de noi, plâng împreună cu noi, sunt fericiţi cu şi pentru noi. Cei ce ne iubesc sunt numai aşteptare. Pentru că aşteptarea întăreşte iubirea, pentru că răbdarea încercată întăreşte credinţa.
Consider că nu e nevoie de prea multe cuvinte când iubeşti. Dar trebuie să o şi spui. Să o şi araţi. Să fii iubire în toate. Pentru că iubind, te transformi în cel ce iubeşte, devii şi tu cel care iubeşte şi nu părăseşte niciodată pe cei pe care îi iubeşte...
Cei care ne iubesc vor fi mereu în prelungirea fiinţei noastre. Ei vor fi mâna întinsă când vom obosi, când speranţele ne vor fi năruite, când nu ne vom putea stăpâni emoţiile. Pentru că e firesc ca cei care ne iubesc să nu ne părăsească, ci să întărească dragostea şi să o zidească în noi, spre bucurie şi împlinire...fiindcă nu există împlinire mai mare decât CEI CARE NE IUBESC...iar aceştia înseamnă DESĂVÂRŞIRE...