Dragoste...

Dragoste!
Aşa mă strigai tu 
şi eu credeam
că acela mi-e prenumele! 

din volumul "Întâlniri"

Întâlnirea cu mine...

Un zâmbet scăldat întru lumină,
iubirea dintru început
şi palmele în care din faşă am încăput.
Aveţi vreo întrebare?
şirul zilelor l-am pierdut,
am fost ocupată cu viaţa
de când m-am născut.
Vineri. Februarie...
nu-i o zi oarecare...

din volumul "Întâlniri"

OM frumos (cea dintâi minune)...

Focul cuvintelor e încă viu,
nici nu te-am strâns în braţe,
dar parcă te ştiu...
Eşti geamăn la suflet cu mine,
tu, OM frumos
şi cea dintâi minune...

din volumul "Întâlniri"

Plecăm prea devreme,conştientizăm prea târziu...

"Mi-ar plăcea să-mi crească inima pretutindeni. Astfel, aş mângâia mai mult. Într-o lume în care alergăm în stânga şi dreapta, uneori trebuie să ne facem curaj să traversăm. Să traversăm dincolo de ceea ce a devenit rutină. Să ne bucurăm mai mult şi mai des. De lucruri mai simple, de oameni. Să stăm departe de tot ce epatează, ne întinează, ne înrăieşte. Alergăm fără ţintă. Şi totuşi, care ar fi ţinta? Nu o viaţă simplă, armonioasă? Ţinta noastră în lume ar trebui să fie bunătatea, pe care să o perpetuăm şi să o exersăm în relaţia cu ceilalţi. Faptul că m-am atins de tine, ar trebui să te facă mai bun. Faptul că te-ai atins de mine, ar trebui să mă facă mai bun. Doi oameni buni laolaltă, nu strică niciodată. Atunci strică, când sunt laolaltă un om bun şi un om rău, iar cel rău îl strică pe cel bun. Sau atunci când doi oameni răi se întovărăşesc. Aş reteza din rădăcină floarea răului. Şi m-aş îngriji de acea floare care creşte din sufletul omului şi abundă de bunătate. Am căutat să tălmăcesc toate astea, Doamne şi n-am găsit răspunsuri. Plecăm prea devreme, conştientizăm prea târziu. Ce-i de făcut într-o lume în care pare tot mai mult că ne pierdem? Înainte ceream prea des, însă astăzi am învăţat să mulţumesc mai des. Să mulţumesc şi să ridic privirea pentru a îmbrăţişa văzduhul. E atâta lumină, dar şi atâta întuneric în unii. Învaţă-ne cum să ne luminăm unii de la ceilalţi. Dă-mi răbdare atunci când încerc şi pare că încerc în zadar. Fă-mă copil, să alerg iar desculţ pe iarba cu rouă. Aş vrea să-mi simt iar inima nouă. Dă-mi puterea să împărtăşesc gânduri, să încurajez, să consolez când e nevoie. Atâta fericire poate fi într-un om. Atâta câtă iubire poartă, câtă lumină răspândeşte. Ce-i o clipă? Parcă nici n-ar fi fost...să învăţăm să preţuim fiecare bătaie de inimă ce ne animă. Să ne bucurăm mai des. Din inimă. Linişte în tine. Linişte în ceilalţi. Căci pe pământ aşa am fost lăsaţi."

- fragment din lucrarea "Culegere de monologuri"

Mi-ai scris...

Mi-ai scris despre destin,
despre cei care sunt plecaţi
şi nu mai vin.

Eu, la fereastră, cu manuscrisul gata
încă-i mai aştept
şi că nu vin,
mi se pare un nedrept destin.

Privind peste coline
mă întreb încet:
de-acum ce bucurie mai aştept?

din volumul "Destrămări"

Am încetat să mă mai joc...

Vouă, celor care
sădiţi nefericirea
din loc în loc
vă spun c-am încetat
să mă mai joc.

Mi-aţi luat bucuria
şi speranţa,
pofta părinţilor de-a mai trăi,
tuturor ne luaţi viaţa.

Deşi sunt doar un ghemotoc,
mult prea devreme
am încetat să mă mai joc
şi-am început a mă teme...

din volumul "13 minuni"

Un om acoperit cu-o palmă...

Un om acoperit cu-o palmă,
încerca, învelit de griji să doarmă
şi-n sufletu-i păstra o taină:
când porţi cu demnitate o haină
şi încă OM te cheamă,
poţi face punte peste toate
şi poate într-o zi vei afla şi dreptate...

din volumul "13 minuni"