Rămâi cum te ştiu. Nu-i târziu...

"Astăzi, mă recompun nostalgii. Picături de ploaie par să mi te readucă. Atât de impersonali, atât de reci și goi. Caut o amintire care să mă încălzească. O certitudine că voi supraviețui. Ține-mă de mână! Încă o noapte. Încă o zi. În gară totu-i pustiu. Nu mai căuta cu privirea spre un tren care a staționat doar pentru o clipă și a plecat. Acest tren a trecut de multă vreme. Șinele au fost de-atunci bătute de soare, înăsprite de ploaie și vânt. Astăzi, stai pe un peron care nu duce nicăieri. Nici un tren, nici o destinație nu se întrevăd la orizont. Și nici la mine nu te întorci. O să-ți treacă, cândva, dorul. Timpul le așază pe toate. Mi-e teamă de ce s-ar putea întâmpla. Nu te schimba  prea mult. Rămâi cum te știu. Nu-i târziu..."

- fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria

Simt că-n iubirea noastră nu s-a spus totul...

"Te-am întâlnit într-un moment când nu ştiam ce-i iubirea. Astăzi, tot ce ştiu despre iubire, am învăţat de la tine. Cu şi prin tine mi s-au deschis căi către un sanctuar ce era inima mea. Tu erai fiecare dimineaţă în care mă trezeam cu zâmbetul pe buze. Fiecare zi pe care o întâmpinam încrezătoare. Şi tot tu-mi erai perna de noapte, cea mai odihnitoare mână în cuprinsul căreia îmi puteam cuibări capul şi toate visele. Unde sunt, astăzi, acele momente? Au plecat în stol, luându-te de lângă mine. Simt că-n iubirea noastră nu s-a spus încă totul. Mă simt ca o pasăre rănită ce se va lansa în orice clipă de la sol. Am să ating din nou văzduhul şi odată cu el, pe tine. Mi-e atât de dor să petrec ore în şir contemplându-te. Să-mi trec mâinile peste trăsăturile chipului tău, să mă umplu de tine, să te reconstruiesc ca-ntr-o amintire. Am nevoie din nou de acea libertate în doi. Să-ţi amprentez sărutări pe chip, să mă las cuprinsă de braţele tale. Sus, dragul meu! Sus mi-e inima şi respiră amintirile cu şi despre tine. N-am regrete. Sunt mândră de tot ce-am făcut. Mi-ar fi plăcut să te fi îmbrăţişat mai mult, să te fi privit mai des, să te fi ascultat mai înţelegătoare şi răbdătoare. Vino! Fii iar ghidul meu spre fericire! Simt că-n iubirea noastră nu s-a spus totul. Mai sunt atâtea de spus...nu mă lăsa fără răspuns..."                         
- fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria

Marea la răsărit, pescăruşii înălţându-se-n zbor...

Am trântit uşa în urma mea şi ai rămas înăuntru. Te-ai încăpăţânat şi-ai ales să nu mă urmezi pe plajă. Singură-mi port rochia şi îi lovesc poalele de ţărmul mării. Gândurile mă poartă pretutindeni. De câte ori am fost eu încăpăţânată? Nu mi-aduc aminte să fi fost şi sunt mulţi ani. Vreo trei la număr. Ani în care am descoperit mereu ceva nou la tine. Ani în care am trecut de la iubire la dezamăgire, de la bucurii la neputinţă. Am vrut să plec de-atâtea ori şi totuşi, n-am plecat. Nu ca să-ţi fac ţie o favoare. Am rămas mereu pentru că te-am iubit. Te-am dorit, cum şi acest ţărm însetat doreşte cu nerăbdare valurile mării. Aşa te-am dorit şi eu. Ani la rând, în fiecare clipă. Am încercat de-atâtea ori să nu plâng. Chiar dacă m-a durut. M-am chinuit şi-am plâns doar atunci când nu erai prin preajmă. Ceilalţi n-au înţeles niciodată de ce sunt atât de blândă, de răbdătoare. Am iertat multe în aceşti ani. Am încercat să nu mă schimb, dar m-am mai maturizat.Am înţeles că atunci când iubeşti, faci şi compromisuri. Ştii de la bun început ce faci. E greu, e foarte greu. Dar degeaba îţi spun acum toate astea.Eşti mai înverşunat ca niciodată. Sunt mai blândă şi mai înţeleaptă ca oricând. Ştiu că o să-ţi treacă. Că-ţi vei cere iertare. Am să te iert. Am să încerc să uit. Dar nu ştiu dacă voi putea. Nu voi putea să uit cum lacrimile mi-au curs neîncetat în solitara mea plimbare, cum am grăbit pasul ca să mă distanţez. De mine. De tine. De noi. Ştii că acasă revin de fiecare dată. Urmele paşilor mei pe acea plajă se vor şterge. Ziua va fi trecut şi va veni o alta. N-am să uit cum ai ratat o asemenea privelişte: marea la răsărit, pescăruşii înălţându-se-n zbor...oare când vei citi aceste rânduri, o să ţi se facă dor?  - fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria

Poem despre bunătate...

Am întins mâna să te mângâi,
să te fac şi să mă fac bine
şi mi-am dat seama
că binele nu începe
unde întinzi mâna
şi nu se termină unde mângâi lumea...
De-aceea, necontenit, voi fi aici
privindu-te,
mângâindu-te
şi rugându-mă clipă de clipă,
ca nu cumva să-mi scape
vreun strop de bunătate...

Poem despre singurătate...

Astă-seară
am plecat la somn
nemângâiată...
De când tu nu-mi mai
mângâi părul,
de când nu te mai joci cu el
şi-l faci inele...
nu vrei să ştii
cum sunt
nopţile mele
pe pământ...

Poem...

Mi-aş face palmele pâlnie,
chipul frumos să ţi-l cuprind,
ochii în albastrul pur să ţi-i surprind...
Şi-atunci, vers cu vers
trupul în jurul tău
mi-aş înfăşura,
să mă simţi,
să te simt,
să fim una cu dragostea...

Te-aştept, nicicând nu voi înceta...mă-mbrac cu dragostea ta!

"În miez de vară, viaţa la ţară, încă mă surprinde. Totul e idilic, făcut anume pentru a fi îndrăgit. Munca şi determinarea au făcut omul să iubească. Şi ca să iubească, omul a trebuit să se ridice la înălţimea aşteptărilor a ceea ce iubeşte. Fie că am fost copil sau femeie, blândă sau uneori neastâmpărată, tu m-ai iubit! Ai iubit, îmi spuneai deseori, roşeaţa ce mi se punea în obraji. Mai apoi, ai iubit felul în care îmi muşcam buzele de nerăbdare. Era atâta viaţă în mine, în noi. Mult mai târziu, m-ai contemplat ca pe-o icoană. M-ai prins de mână, m-ai îmbrăţişat când mă aşteptam mai puţin. Astfel, a devenit, dragostea noastră. Am construit-o frumos. A decurs de la sine. Şi sunt atât de fericită că te-am cunoscut pe tine. Iubeai surâsul meu, felul în care mă dedicam proiectelor mele. Şi astăzi, adori tot atâtea lucruri, poate şi adăugate la cele ce-au fost. Şi eşti cine ştie pe unde, te plimbi prin lume aprinzând în mine un dor arzător. Mi-e atât de dor, încât urc câteodată. Să admir privelişti. Să îmi găsesc liniştea. Să mă regăsesc - pe mine! Vino, Dor! Sus, pe culme, e-atât de uşor...încă disting ale dragostei urme şi te-aştept de zor. Nu-mi mai întârzia! Te-aştept, nicicând nu voi înceta...mă-mbrac cu dragostea ta!"

- fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria