Iubeşte-mă...

Iubeşte-mă
şi-nveleşte-mă de griji,
să nu mă-ntineze vreun gând,
cu pacea, la noapte,
vom face un legământ...


Iubeşte-mă mică,
voi creşte mai mare,
tolerează-mi copilăriile,
sunt trecătoare...


Iubeşte-mă,
posedă-mă,
fă-mă a ta...
du-mă acolo
unde, în transcendent,
vom continua:
să fim iubire,
să respirăm prin ea,
în dragoste, nicicând,
nu vom ceda...


Iubeşte-mă,
nu-ţi fie frică
şi mă-mblânzeşte
când sălbatică par...
ştiu, că uneori e bizar,
cât sunt de complexă
până şi ţie, îţi las,
fiinţa - perplexă...


Iubeşte-mă
cu îngăduinţă,
cu stăruinţa de-a fi,
mereu, noi...
pune-mi în palme
sărutări o mie,
pecetea de pe buze
nimeni să n-o ştie...


Iubeşte-mă
şi lasă-mă să mă-nvelesc de toate,
să uit de visele, cândva, neroade,
astăzi, simt, sunt altă fiinţă:
nu mai ezit,
nu-mi mai pierd firea,
mă dărui toată,
nu mai vreau nemurirea...


Iubeşte-mă,
fii aici,
clipă de clipă cu mine...
sărută-mi fruntea,
nu măsura timpul,
nu ştii, că la fiecare
strângere de mână,
se schimbă anotimpul?


Iubeşte-mă,
strigă-mă,
cheamă-mă lângă tine...
nu vreau să stau
la graniţă de inima ta,
vreau să fiu o parte,
din ce ne desparte
şi să birui timpul
ce necruţător,
ne împarte:
pe mine, pe tine,
doar - doi -
câteodată ne ţine...


Iubeşte-mă,
chiar de-s fiinţă
sau nefiinţă...
azi nu-mi măsor paşii,
blestem ceasul
ce ne ţine în loc:
sărutul, pasul...

Cum iubeşte această femeie...

Priviţi această femeie,
nu o judecaţi după haine,
nici după ce gândul
adesea-i scânteie,
nu vă lăsaţi duşi de val,
de idee...


Piviţi şi-ncercaţi
să staţi un timp nemişcaţi,
nu tulburaţi sufletul,
nu alteraţi trăirea,
se petrece ceva minunat,
cu iubirea...


Priviţi,
cum această femeie - iubeşte:
cu suflet,
cu zâmbet,
cu lacrimi,
ea se dă toată...
nu vă miraţi, nu judecaţi,
un suflet, ce taine,
în el poartă...


Cum iubeşte această femeie,
acestă fiinţă,
ce vă pare plăpândă...
dar e puternică firea-i,
se mistuie toată,
până la ultima secundă
în iubire e transfigurată!

În iubire...

În iubire am văzut
şi plăcut, şi neplăcut,
mi-a fost teamă,
mi-a fost dor,
că mă pierd
uşor, uşor...

În iubire
pierd, câştig,
risc,
în gura mare strig,
dau socoată
câteodată,
în iubire
nu-i răsplată...


În iubire-i cald şi frig,
stau, dar şi mă mişc un pic,
nădejde şi deznădejde,
mă iubeşte,
mă urăşte...


În iubire-i socotit
să te dărui înzecit,
să mergi cu toate-nainte
fără frică,
fără teamă,
că-ntr-o zi
ea se destramă...


În iubire, dacă vrei,
Tot ce-i frumos
tu să iei...
inimă dragă şi blândă,
dăruieşte-te arzândă,
e singura ta izbândă...

Întâlnirea...

Întâlnirea ce s-a petrecut
n-a fost deloc,
întâmplătoare...
erai,eram
şi scrijeleam iubiri
ivite, într-o zi cu soare...


Întâlnirea ce sortită a fost a fi,
ne-a fost o întâmplare fericită,
iar, astăzi, dacă sunt iubită,
acelei întâlniri
îi datorez emoţie cu emoţie,
tu îmi eşti clipa, întâlnirea,
în tine se petrece - regăsirea...


De-atunci,
din acea zi,
menită să se-ntâmple,
mi-eşti drag prieten,
mi-eşti iubit,
eşti adieri - pe tâmple!



this time,last year...

Simplu...

E-atât de simplu
ce se-ntâmplă cu noi,
cu mine, cu tine,
fiindcă dragostea,
pe-amândoi,
în lanţuri,
deloc nu ne ţine!


Eu te iubesc
în fiecare zi,
îţi arat dragostea
şi prin necuvinte,
ştiu, că acel care crede
că iubeşte doar azi,
nu trăieşte ca noi
şi se minte!


Eu te iubesc
într-un mod distinct,
nu mă cramponez
de o zi oarecare,
fiindcă eşti
zi de zi
şi te simt,
nu-mi mai trebuie -
confirmare!


Tu mă adori
şi mă faci să simt
că sunt, în felul meu -
specială...
nu m-amăgeşti
cu iluzii ce prind,
dragostea noastră
n-o vom lăsa,
să prindă iz
de comercială...


Simplu iubim,
precum respirăm,
în fiecare zi,
firesc ne dăm:
eu mă dărui ţie,
tu mi te dărui mie
şi nu mai contează
pentru cel ce nu ştie...

Flori...

Flori, flori, flori,
flori au plâns,
în aşteptare...
în zori de zi,
căutau buzele tale,
nici nu ştii...


Flori, flori, flori,
flori, adesea,
la ferestre
stau nătângi...
şi cu trecerea-ţi
prin curte,
câte-un strop
din dor le-alungi...


Flori, flori, flori,
flori albastre
stau în glastră,
aşteptând...
tremurul,
povestea noastră
ca şi când...


Flori, flori, flori,
flori uitate, neculese,
fug de dor,
prin poienile prea dese
cu speranţa
că te vor uita uşor...


Flori, flori, flori,
flori mai speră
că eşti astăzi,
tot acel,
care-a pus
pe buze taina,
care-n grabă
mi-a luat haina,
cel ce cu-n sărut prelung,
mi-a citit,astăzi, un gând...


Flori, flori, flori,
flori senine, devotate,
te vor aştepta...
să te-ntorci din pribegie
la inima ta...

Surpriza...

Tu eşti o surpriză
clipă de clipă,
fiindcă doar tu
poţi să mă cerţi,
să mă iei în braţe,
apoi să mă ierţi...


Tu eşti surpriza
fiecărui moment,
şi dragostea asta,
ştiu, ne ţine,
în priză...
ne plimbăm
din când în când,
pe câte-un continent,
mereu cu sufletele-valiză...


Nu mă despart
nici o secundă de tine,
nu te desparţi de mine
vreo clipă,
şi ne-nţelegem foarte bine
mai ales, atunci,
când nu gândim în pripă...


Tu eşti supriza,
acel element unic
şi nerepetat...
surpriza
şi dragostea
vieţii mele,
când tu eşti
nu-mi mai trebuie scară,
să urc la stele...