nici nu mă îndoiesc...

..tot tu vei fi acela care va alerga în braţele mele goale de-atâta pustiu şi aşteptare...vei arde în interior de dorinţă..ştiu gândul tău ascuns: îţi sunt cea mai dragă fiinţă...îţi sunt primul gând şi ultima năzuinţă!!!

doar lângă mine capeţi credinţa,te înalţi şi admiri ce e frumos..eu te fac să visezi când lumea din jur uită că visul înseamnă ceva...

eu îţi iau mâna şi te conduc spre lumea mea...eu te culeg din paradise deschise..tu,numai tu..mi-apari noaptea tandru în vise...şi laşi raiul deschis pentru a-l explora...mă duci în rai...pe proprietatea ta...şi mă întreb mereu:oare ce va mai urma???...nu te mai desprinzi de mâna mea...simt că eşti pretutindeni prezent..fiecare adiere te-aduce aproape...îmi săruţi pleoapele..noapte de noapte...rochia mea albă de zână a nopţii..o atingi,o săruţi...cât vei mai stărui???..de mine ştiu..nu ai să te desprinzi nicicând...

ţi-am intrat în piele,în inimă îţi sunt undeva...oare ce ai face de aş dispărea???simt că fiecare privire schimbă ceva în tine...am un efect devastator asupra ta...dacă nu m-ai iubi..nu m-ai căuta..dar ai nevoie de prezenţa mea..nu te poţi lipsi de ea!!!!...sunt ceva aparte pentru tine...sunt ceea ce alta înaintea mea n-a fost...să fug de tine n-are rost..simt cum mă-nvingi cu dragostea ce o simţi pentru mine...nici de aş vrea nu aş pleca..îmi place jocul ăsta: DRAGOSTEA!!!...e mai mult decât un joc..e o viaţă,e o lume,e la unison un nume....e o pată peste noi...e un suflet ce conţine..două inimi,două nume...care însă în sfârşit...de mii de veacuri s-au regăsit...şi trăiesc în infinit!!!!!alergi prin lume...ca pierdut!!!tu oare crezi că pot să uit???..cum alergi pe urmele mele...cum îmi furi visele,speranţele???....

şi ştiu..eşti intrat în fiinţa mea..acolo sus noi avem o stea...acolo sus avem un nume scris..iubirea-n cartea vieţii este scrijelită...iubire ce trăieşte şi nu uită..iubire ce pluteşte şi nu moare...iubire ce păşeşte pe cărări de floare...şi trandafirii,iubite,mă sărută....nu le rupe petalele,nu fii gelos..ei doar iubirea noastră în tăcere-o cântă....ascult un imn doar pentru doi..un imn scris pentru noi doi...nu vezi că de când suntem în iubire prinşi....toţi aştrii pe cer sunt aprinşi...în lume ne-aflăm..trăim în ea..trăim deopotrivă tu şi eu...eu prin tine..tu prin mine...nici nu mai ploua decât cu stele...iubirea toţi ne-o sărbătoresc...şi mă vei iubi veşnic iubite...nu te poţi lipsi de mine...

nu mă-ndoiesc!!!...tot ce îţi curge prin vine sunt fapte trăite de mine...tot ce ai în inimă sculptat e chipul meu ce nu poate fi uitat..tot ce rosteşti am rostit eu cândva..alt nume faţă de-al meu nu-l ştii..îţi aparţin..îmi aparţii...şi cât va ţine lume aşa va fi...!!!!!!

nu vreau să se piardă...

..înflăcărarea care încă stăruie în fiinţa mea,şi anume: dorul de cunoaştere, iubirea de frumos,adevăr...nevoia de a mă cunoaşte...nu vreau să pierd din vedere adevăruri care îmi reprezintă conduita în viaţă...nu mă despart de credinţele mele...chiar de ar fii să lupt cu întreaga lume...chiar şi aşa lupt...lupt zilnic cu orgoliile mele,cu orgoliile celorlalţi....şi pare o luptă fără sfârşit...nici măcar nu ştiu dacă are un scop real sau o finalitate!!!!ştiu doar că nimeni nu o să mă schimbe...nu o să îmi impună nimic....îmi place "să mă joc" cu condeiul...şi tot timpul am să scriu ce gândesc..vreau să-mi păstrez intelectul treaz....să îmi las raţiunea să respire..să nu mă las manipulată de superficialitatea lumii în care trăim!!simt cum scad rând pe rând oamenii noştri de cultură..valori adevărate pier fără ca noi săintervenim...avem neputinţa..şi asta ne face să privim din umbră cum dispare câte puţin din sclipirea culturii noastre!!ne pierdem mentorii...cine va mai milita pentru o valoare,pentru o idee??cine va mai avea curajul să susţină cu tărie un principiu fără a-i păsa că toţi ceilalţi vor combate ceea ce are de spus???nu vreau să ajung în situaţia de a mă lăsa antrenată în situaţii de genul..ci vreau să-mi susţin punctul de vedere..să fiu ascultată când am de zis ceva...şi să mi se dea dreptate când aceasta într-adevăr există!!!!ne confruntăm încă cu o lume cu orizonturi închise..lume căreia îi este greu să privească dincolo de aspectele unei probleme...lume care nu vrea să se autodepăşească..ci se mărgineşte în existenţa sa.....aceeaşi gândire limitată,aceleaşi preconcepţii întalnim de veacuri..trăim într-o perioadă de tranziţie care ne face mai mult rău decât bine!!nu suntem orbi..încă ne putem trezi şi schimba ceva..ne putem lărgi orizonturile..ne putem propune nişte obiective şi să încercam să le atingem...nu multe,ci puţine..însă acelea să le avem în vedere şi să le ducem spre o finalitate precisă!!!!nu cred că vreau multe în viaţă...nu mai multe decât îşi poate dori un om simplu...căruia îi plac lucrurile simple!!!..nu vreau decât să am de la cine învăţa...să am o conduită dreaptă....să am în jurul meu exemple dupa care să mă ghidez..sau cel puţin care să îmi ofere o idee despre cum să fiu dacă ceea ce sunt e prea puţin...nu vreau lucruri măreţe...ci doar condeiul în mână să-l ţin...să văd natura cum înfloreşte prin noi...asta însemnând să o protejăm cu propria mână...să nu ne mai minţim unii pe alţii...să nu cultivăm egoismul şi răutatea în lume...vreau să fac doar câteva din lucrurile pe care mi le-am propus..şi acelea de altfel puţine..dar măcar pe acelea să îndrăznesc şi să reuşesc să le concretizez!!!nu vreau decât să fiu iubită cum merit..să merite să iubesc...să pot cu-adevărat să am încredere să dăruiesc..să pot senină să zâmbesc...deja surâd aproape la orice pas...deşi viaţa uneori mă salută amar de mi se face silă de tot şi de toate...însă nu-mi pierd speranţa..ci surâd...acest surâs poate va încălzi o inimă...şi atunci al meu scop va fii atins!!nu vreau să văd cum se prăbuşeşte lumea peste noi..ci vreau să o creăm din nou..mai bună..mai îndrăzneaţă..cu mai multe principii în care să îmi doresc cu adevărat să cred...şi poate într-o zi voi reuşi să fiu mulţumită de ce este în jur...voi reuşi să văd rostul acestei lumi nepăsătoare faţă de sine şi faţă de ceea ce o înconjoară!!!!

Am pus cheie...

...pe inima mea ca să nu se mai simtă toţi tentaţi să intre în ea!!!prea mulţi râvnesc la ce nu li se cuvine...prea mulţi ar vrea...ce nu pot da...de-aceea mi-am închis inima în mine...şi deschid foarte rar...când văd că merită..măcar,efortul....şi inima îmi spune totul!!!!!cât de supusă e tentaţiilor...cât de chinuitoare-i sunt gândurile şi cât freamătă amintirea-n noapte....inima îmi dezvăluie ale sale şoapte...inima mea a fost ruptă în bucăţele..şi uitându-mă la ele...la bucăţele...m-am întrebat: ce să fac eu acum cu ele??..îmi vreau întreaga inima...vreau eu să fiu stăpâna sa....să nu mai luaţi ce-i cald în mine....să nu-mi luaţi bucuria zilelor senine!!!!!!!!!am pus cheie....ca visele nimeni să nu-mi mai ia....să pot să mă gândesc ce fac de-acum cu viata mea...sa vad ce cale voi urma...şi de-am să pierd cheia..(ce gând sinistru.....)...pe nimeni nu voi mai iubi...dar am să am grijă de ea...pentru ca-n ziua când voi putea...să te primesc cu drag în ea!!!!!!!!mi-e mai bine cu mine,decât cu voi toţi....aştept să răsară în mine lumina...să fiu capabilă să dăruiesc iubire...şi nu fărâme să pot da din ea...ci întreagă să o dăruiesc...iubirea să se reverse senină şi încrezătoare asupra ta...acum nu ştiu ce pot să fac cu ea...cu iubirea...aştept un semn din partea ta...iar dacă nu mi-l vei da...îmi ţin iubirea-nchisă-n mine...acolo ştiu că e-n siguranţă...chiar dacă se ofileşte pe alocuri de speranţă!!!!!!

"numai" vs "nu mai"

...numai cine te cunoaşte ştie să te aprecieze pentru ceea ce eşti......

nu mai trăiţi cu speranţe când ştiţi că acestea vă fac rău vouă şi celor din jur .......

numai cine te iubeşte e în stare să te urmeze oriunde ai merge, să lase totul şi să se abandoneze fără regrete ......

nu mai aşteptaţi iubire acolo unde demult a apus,acolo unde încet încet, în sinea voastră a început să moară...iubirea rar reînvie....rar devine ce a fost!!!

numai o privire este de ajuns pentru a-i transmite celui drag cât de mult îl iubeşti...

...nu mai încerca să ştergi lacrimile care au curs....e târziu....şi era mai bine dacă preveneai torentul de lacrimi...

...numai visele nu pot fi ucise....sunt tot ce avem...sunt cele care ne hrănesc uneori....

...nu mai reveni dacă ai plecat, urmează-ţi drumul împăcat....revenirea poate fi şi mai grea decât plecarea în sine...

...numai fiind în viaţă poţi să te bucuri de strălucirea blândă a soarelui....

..nu mai mă căuta nici în dimineţi senine, nici în după-amiezi călduroase,nici în seri magice....dacă nu ştii să mă iubeşti cum îmi doresc şi cum merit...

...numai tu mă poţi face fericită, de aceea în clipa prezentă vreau sa fim doar EU şi TU...

numai o viaţă avem, să o apreciem şi să o trăim frumos..

..nu mai trebuie să căutam fericirea dincolo de alte apusuri sau răsărituri, când ea e aici, mână în mână cu noi!!!

Vreau să realizez o dragoste mare...

Iubirile efemere nu au nici un farmec în viaţa noastră. Dimpotrivă, ne irosesc timpul, sentimentele, tot ceea ce ţine de sufletul drag...Ţinând cont de faptul că avem o singură existenţă, atestată prin prezenţa noastră aici, azi, pretutindeni...ar trebui să trăim intens, să savurăm fiecare clipă...

Viaţa nu se desfăşoară după bunul nostru plac (intervenim şi noi asupra noastră înşine, dar nu avem o putere atât de dominantă)...de foarte multe ori avem parte de surprize, plăcute sau neplăcute, timpul ne este potrivnic...cred eu, că o viaţă liniştită înseamnă o viaţă simplă compusă din lucruri mărunte, care însă ne fac fericiţi: chipul celui drag, o floare, un gângurit de copil, o îmbrăţişare, părinţii, o dorinţă împlinită, un gând ascuns- care îţi oferă o satisfacţie neaşteptată, o carte bună, un cântec preferat, dimineţi răcoroase de vară, prietenii, fulgii de nea, salcâmii în floare, un ideal, oamenii care ne insuflă înţelepciune, credinţa în momentele cele mai deznădăjduite, frunzele ruginii - covorul spectacol oferit de mândra toamnă..

Mă las încă urmărită de visul Sânzienelor, de Feţi Frumoşi...mă las îndrumată de ceea ce-mi spune inima când te privesc atunci când îţi sunt în preajmă...mă las ghidată de sentimente ce se vor puse în balanţă,...cântărite, întărite, asumate şi împărtăşite...mă las sedusă de ochii tăi ce par să-mi şoptească secretul ce de mult aştept să-l ascult...nu mă amăgi...nu-mi da alt sens iubirii...nici nu o denigra....

Vreau să te urmez pretutindeni, să te susţin - să mă susţii...să ne fim unul altuia pilonul susţinerii, mâna ce nu se desprinde, pasul ce nu dă-napoi...să ne urmărim idealul, să contribuim împreună la binele şi la progresul omenirii...să dăruim, să înţelegem, să sărutăm, să-mbrăţişăm, să simţim că nu ne mai putem desprinde, să căutăm mereu o cale...să fim aproape de-a înfăptui ceva...neatentând la libertatea mea, iar eu la libertatea mea.

Să mă-nţelegi când alţii refuză să o facă, când li se pare absurd ce eu gândesc sau fac...să nu te-ndoieşti nici o clipă de scopurile nobile în care mă îmbrac. Şi lasă-mă să mă prefac în liniştea vieţii tale, în alinarea ce poate-o cauţi uneori,...să pot să fiu surâsul tău de dimineaţă, promisiunea că şi altă viaţă mereu alăturea ne va găsi - încolăciţi de vise, cu gândiri larg deschise, în sânul larg al dăruirii - mereu cu veşnica dorinţă - luptând la binele omenirii!!

Să-nsemn ce-nsemni pentru mine...şi printre vagi idei şi lumeşti voinţi...să ne avem mereu unul pe altul, cu dragoste de oameni dăruiţi. Să te urmez până-n cel mai de seamă act al misiunii tale, să-nvăţ ce-nseamnă pentru tine lumea, s-o pot privi prin ochii tăi...şi să trăim mereu ca unul, fiind două viziuni împreunate...două vieţi din societate adunate...două inimi, ce nu pot exista făr' de a bate!!

Te regăsesc în spaţiu ardent, sălăşluind de-un veac, tu, - gânditorule de bine- mi-ai insuflat din cugetarea-ţi miraculoasă...şi am ajuns din lume, să ne facem casă. Te regăsesc la capătul cuvintelor ce încă nu le-am rostit, sorbindu-le deja cu voluptate...te regăsesc cu capul între mâini stând, şi ştiu c-atunci, tu cugeţi la dreptate.

Te regăsesc bărbat şi zeu, mânat de aspiraţii prea înalte...ce mă aspiră odată cu tine înspre înalt...te regăsesc în frunzele ce bat, de-atâta fremătare şi dorinţă, zburdând s-ajungă din moarte fiinţă...şi te mai regăsesc la jumătate de drum, cu mâna-ntinsă-n semn de aşteptare...şi cu drag mare mâna ţi-o cuprind, spre tine, galeş gâtul mi-l întind, şi te cuprind în sărutare...mă-ncolăceşti în calda ta îmbrăţişare...captivă sunt, captivă voi rămâne...aşa-i de când începuturile s-au scris...şi ce trăim nu-i vis, e realitate...şi oricine s-ar zbate, nu poate să pătrundă-n realitate şi să dezbine luptători pentru dreptate...ce strălucesc de fericire - un semn de sănătate. (va urma)

freedom:D

Liberă pentru că sunt un om liber,independent de ceilalţi...şi pentru că:

- nu îmi las gândurile să ădoboare, ci le îngenunchiez..le transform în sclavele mele....arătându-le astfel reversul la ceea ce au vrut ele să devin!!

- nu sunt o persoană infuenţabilă...şi iau doar ceea ce consider ca fiind necesar şi benefic pentru mine...iar acest lucru destul de rar!!!- nu m-am lăsat învăluită de amăgirea iubirii...nu m-am lăsat orbită de dragoste..deşi uneori câte un ghiont mi-a mai dat....sau am căzut..."mi-am lins rănile"....şi m-am ridicat din nou:D

- ştiu să desluşesc ceaţa dintre nori.....ştiu să păstrez bucuria din zori...ştiu să mă bucur de minunatele flori:D

- nu m-am lăsat constrânsă de nimeni şi de nimic....mi-am păstrat mereu independenţa!!

- ador să umblu desculţă prin iarbă, să adulmec aerul proaspăt al dimineţii....să număr stelele seara....să zâmbesc :D

- dansez uneori cu viaţa....şi amândouă ne demonstrăm măiestria...ne-am rănit uneori în acest dans...încercând să ne învingem una pe cealaltă...dar momentan socializăm foarte bine:P

- mi-am frânt aripile de atâtea ori traversând printre oameni...dar am aşteptat să mă refac...mi-am învăţat lecţia...şi am găsit tăria de a zbura mai departe....şi de a continua drumul întrerupt sau de a urma un altul!!

- reuşesc să mă regăsesc în natură,îmi folosesc creativitatea când scriu..îmi găsesc liniştea când pictez..zâmbetul îl aflu printre prieteni..şi îl păstrez:D

Toate lucrurile din viaţa noastră,care dovedesc la un moment dat că am avut tărie de caracter, că am reuşit să trecem peste perioade şi perioade....sunt lucruri care ne condiţionează libertatea!!!!!Sunt liberă când zâmbesc,când argumentez ceva, când respir, când iubesc,când plâng,când stau îmbufnată....sunt liberă să mă exprim cum vreau.....să nu mă reprim pe mine însămi....mă îmbrac cum vreau...trăiesc cum simt....liberă,liberă..simt libertatea prin toţi porii...ştiu că nimeni şi nimic nu îmi va răpi vreodată din independenţa-mi...

trăiesc,respir,expir,trec liberă prin viaţă..iubesc,doresc....risipesc a zilei ceaţă....dăruiesc,iau....mă simt uneori o mică învingătoare..mai sunt şi zile când steaua mea este o stea căzătoare..dar îmi revin..şi ea devine din nou strălucitoare!!!iubesc,devin....mă uit la ceea ce-am fost...încerc să îndrept lucrurile făcute puţin mai prost....mă iubesc,mă admir..însă nu sunt narcisistă...sunt doar ceea ce se cheamă: o persoană OPTIMISTĂ!!!:D

Eternal flame...

tinereţe, avânt,mister.....ani frumoşi....atât de la viaţă cer!!simt frumuseţea clipelor ce trec prin mine....mă bucur de secunde în care gânditoare mă zăresc..de minute în care fără să vreau un zâmbet schiţez:D....şi de ore în care.....iubesc,aştept,neîncetat sper...ore în care.....totul e diferit de ce-a fost ieri!!!nelinişte...o fi vreun semn de viaţă???...la fiecare colţ de vis....îmi desenez speranţe....cred iar în oameni...mă înşel mai mereu...las de la mine...nici eu nu-s perfectă....las viaţa să decurgă precum o piruetă...dar uneori direcţia....viaţa o greşeşte....şi cine,dacă nu al meu suflet plăteşte???dar nu mai plâng....nu mai am lacrimi...nu le mai zăresc..nu le mai simt....azi nici nu mă mai obosesc...nu merită să mă stresez....zâmbesc...sfidez puţin din legile vieţii....ideile îmi dau târcoale mai mereu...şi ştiu....ideea principală este ţelul meu...să fiu fericită....să ard într-una...să despart adevărul şi minciuna.....să ocrotesc ce consider că gingaş e..un copil,o floare,un părinte drag....să alin o inimă....să spun o vorbă bună....să nu mai pun chiar tot la inimă...să mă detaşez de tot ce doare şi nu mă lasă încă să trăiesc...în flăcări mari să izbucnesc....să ard neîncetat..flacără vie să fiu....să ard cu luna....cu stelele.....cu întregul univers din dorinţă de viaţă să ard...să freamăt în noapte....să scot din focu-mi şoapte....pe care poate le vei auzi....de vei avea urechi s-asculţi!!!să mă ridic deasupra tuturor..să ard....să izbucnesc în mici scântei...privirea să v-o fur cu strălucirea mea....foc viu sunt...ard de neîmplinire.....şi am în suflet tone de iubire..depozitate cu grijă într-un loc secret.....un loc ce nu poate fi devastat...într-o inimă ce-n aparenţă sentimentele au secat....dar bate neîncetat....dimineaţa-n zori..în miezul zilei ....când se lasă seara....şi-n miezul nopţii....bate inimioara!! Eternal flame...it's not a new game....it's the same......!!