Uneori, chiar şi atunci când vrei să faci lucruri frumoase, să oferi unor suflete de copii o bucurie se găseşte cineva care întinează frumuseţea acelui moment. E mare păcat că în loc să iubim şi să păşim frumos în viaţă, de cele mai multe ori stăm la pândă pentru a încolţi. De parcă nu ne-am fi născut plămădiţi cu suflete, ci am fi o haită pornită mereu să atace. Nu mai ştim să ne bucurăm, să ne jucăm, să lăsăm firescul să-şi urmeze cursul. În mintea noastră se ţes doar comploturi, intrigi. În inimile mari stau bunătatea, modestia şi toate acele resurse menite să ofere frumuseţe timpului. Pentru că existăm prin timp şi cred că acesta-i farmecul nostru. Inimile roase de invidie sunt opusul apropierii, dragostei. Să căutăm a sădi în inimile noastre grija faţă de ceilalţi, apropiere când poate aceştia nici măcar nu o simt. Cu o faptă bună, cu un gând."
- fragment din lucrarea "Culegere de monologuri"
