Din unele maşini de scris
ies flori, binecuvântând
duminicile sfinte...
din altele ies cuvinte
ca să-ţi aduci
din când în când,
iubitul meu, de noi -
aminte...
Din unele maşini de scris
am văzut buchete imense,
din altele, pe pagini
ce s-au scris
momente intense...
Mi-e drag mirosul cernelii
mai mult decât tastatura,
aşa cum mi-e drag
foşnetul unei coli,
iar la tine dragul meu,
mi-e dragă făptura
ce-ascunde comori...
din volumul "13 minuni"
Când iubeşti e simplu
să te iei la trântă cu sufletul.
Nu mai ţii cont de consecinţe,
dar cât te arde sufletul
pentru unele cuvinte
rostite prea devreme
şi pentru râsul amar
cu care încerci
să-ţi convingi inima
că totul va fi bine.
Nu va fi bine!
Şi ştii de ce?
Pentru că nu poţi uita
de pe o zi pe alta,
pentru că dragostea
şi-a făcut sălaş
şi oricât ai alunga-o
se-ntoarce,
îţi vorbeşte
şi te convinge.
Când iubeşti e simplu
să te iei la trântă cu sufletul,
altfel, n-ai mai face-o...
din volumul "Poeme pentru el"
Mi-ar plăcea să-ţi cânt
despre floarea albastră,
despre toate minunile
care i s-au întâmplat omenirii
de când fizic nu mai eşti,
de când numai prin poezie,
tu ne locuieşti...
Şi-aş vrea, aşa cum te ştiu - Luceafăr,
în gerul care s-a pornit să pot să te-apăr,
îţi promit: ca-n fiecare an te vom omagia,
vom respira, vom recita, vom retrăi poemele-ţi pe veci
din inimi nu o să ne pleci.
În lumea ta, ştiu, iar te simţi stingher şi rece
după cum spus-ai vreme vine, vreme trece,
însă omenirea nu se mai îndeletniceşte cu iubirea.
Oamenii de-acum, au uitat să fie buni
şi să creadă în minuni.
Cu vorbe sufletele iscodesc,
se pierde neamul românesc
şi poezia în inimile lor nu mai străluce
ca odinioară: ne moare limba, sfânta ţară,
dar tu, atâta timp cât cu noi eşti
de-o destrămare a neamului ne fereşti!
Flori de gheaţă
mă învaţă
şi mă readuc la viaţă.
Culoarul alb
dinainte-mi se întinde
şi o să vin degrab',
iubitul meu, răspunde:
aşa-i că-s mai frumoasă-n iarnă
ca niciunde?
Vom lăsa viscolul să cearnă
tot frigul care-n oase ne pătrunde,
toate greşelile pe care
nu le-am putut ascunde.
Flori de gheaţă îndrăznesc,
pe la ferestre tot mai des poposesc
şi-acest tablou îmi pare nelumesc
în truda noastră după ce-i firesc.
Ale inimii bătăi se-aud întruna,
prin nămeţi înaintez ca nebuna
s-ajung în zori,
să-ţi pun la ferestre
de gheaţă - flori,
ca-ntr-o poveste
s-alunecăm în basmul
ce ne-a fost scris
pe-acest pământ:
nouă, muritorilor de rând...
din volumul "Întâlniri"
Punctele cardinale ale inimii mele
au luat-o razna,
o fi vreo caznă adăugată
la nopţile nedormite
de când te ştiu pe drumuri pribegite.
Tu eşti busola după care mă ghidez,
de ceva timp m-am dezorientat,
nu ştiu ce mi s-a întâmplat
răspunsuri caut încă
şi-n timp ce le aştept
iubirea sper din urmă să ne-ajungă...
De la o vreme obosesc,
prin mintea şi inima ta
e-o cale-atât de lungă
încât inimii mele
îi este imposibil să ajungă.
Am încercat, gheţari de-a lungul timpului
eu am escaladat şi nu am izbutit,
de-atâta timp trebuia să te fi găsit.
Mi s-au resetat punctele cardinale ale inimii,
chiar şi aşa te pot iubi...
din volumul "Întâlniri"
O să te-nvăţ să mă re-nvii,
cu fiecare clipă inima m-ascultă
şi-s veşnic de tine îndrăgostită
pentru că bine vezi:
rătăcirilor tale nu mă predau,
în preajma-ţi stau
şi trup şi suflet mă dedic
aşa cum ţi-am promis la începuturi
şi pe cuvânt de onoare
că nu pot da n-apoi:
firul iubirii este alcătuit din doi...
din volumul "Întâlniri"
Ciudat, cum stau lucrurile!
unu şi cu unu fac doi
numai în matematică...
Adun ierni,
înmulţesc clipe,
scad ne-mpliniri
şi-mpart bucuria
secundă cu secundă...
Ah, cât aş vrea,
un fulg de nea
în palme câteva minute
să îmi stea,
dar se topeşte
şi pornesc stingher
ca gândul:
unde şi când mi-a luat
toţi fulgii - vântul?
Iar sufletul, de când te ştie
îmi este cea mai productivă poezie...
din volumul "Întâlniri"
