De la plecarea-ţi...

De la plecarea-ţi
n-am să mă-ntreb de ce,
nici n-am să număr clipele...
îmi voi păstra, sufletul -
neîntinat,
şi ori de câte ori
de tine-mi voi mai aminti
să ştii că nu va fi păcat...


De la plecarea-ţi
dragostea nu s-a diminuat,
eu o păstrez, o îngrijesc
şi cu fiecare zi ce trece - creşte,
de la plecarea-ţi
doar atât să ştii:
acelaşi suflet sunt ce te iubeşte...

De la plecarea-ţi
e mai complicat
sau mi se pare,
poate fiindcă ajungând acasă
nu mai spun nimănui
ce peste zi m-a minunat,
ce trăiri sufletul îmi împlineşte...
chiar dacă ai plecat
pe urmele-ţi duse de vânt,
poveşti nescrise se şoptesc
prin crăpături de uşi ele vuiesc
şi-ţi duc, în depărtare-un tainic
"Te iubesc!"...


De la plecarea-ţi
m-am îmbărbătat în fiecare zi,
m-am consolat cu gândul că de-acum
pe ţărmuri diferite vom trăi...


De la plecarea-ţi
nici o tristeţe nu o va mai preceda
pe cea din ultimă tristeţe
ce ai lăsat în urma ta...

I-am scris iubitului meu...

I-am scris iubitului meu
să nu mă uite
şi dacă poate, în trecerea anilor
ochii cei limpezi
uitării nicicând să nu-i dea...
I-am scris c-am o rană în suflet
pe care de la plecarea-i
n-o pot nicicum vindeca.


 


I-am scris iubitului meu slove...
din slove-l recompun, ghicesc şi citesc.
I-am scris, să rămână vorbele
şi să nu zboare...
la a dimineţii boare de vânt...
amândoi ştim că dat -
cuvântul e un legământ.


I-am scris iubitului meu
şi în vise,
nu i-am scris însă
ca să mă tânguiesc...
I-am scris că-l iubesc
şi că poate
vreodată acestea vor fi uitate...
dar astăzi cu drag, de ele,
îmi amintesc.


I-am scris iubitului meu
că îl simt şi astăzi
ca pe o adiere demult uitată...
i-am scris să nu simtă că-i singur,
că singură sunt...
i-am scris pentru el, pentru mine,
cu toată cerneala ce-mi vine...



I-am scris că nu mă lepăd încă de iubire
şi că în somn mult timp de-acum
numele lui eu voi chema...
i-am scris să ştie
că în fapt de seară
doar lacrimi se-mpletesc cu rugăciune...
i-am scris pentru azi,
să-i ajungă mâine.

Îţi scriu ţie...

Îţi scriu ţie
ca să nu mi se pară -
azi, dorul, cea mai mare povară...
îţi scriu, dragă fiinţă,
să iei la cunoştinţă
că din lumea-ntreagă
mi-eşti fiinţa cea mai dragă.


Îţi scriu ţie
care eşti atât de departe,
îţi scriu să-mi dovedesc
până la un anumit punct
că se poate...
să-ţi scriu, să-ţi şoptesc,
să aflu dacă eşti bine...
îţi scriu ţie, dragul meu,
să mă simt împăcată cu mine.


Îţi scriu azi, ţie
gânduri - o mie,
deşi alte fiinţe te mişcă
şi te-nconjoară...
îţi scriu ca să nu simt
că-n fiinţa-mi
ceva începe să moară.


Îţi scriu
şi am să fac asta
la intervale de timp...
îţi scriu dintr-un loc în care
cândva şi tu ai trăit.


Îţi scriu să-ţi aduci aminte de mine,
mă amăgesc cu această premisă...
îţi scriu ca să nu simt
că uşa pe veci e închisă.

Prima dragoste nu se uită niciodată...

  Poate de aceea, în nenumărate feluri, viaţa ne-a adus mereu unul lângă celălalt. Îţi mulţumesc pentru ce ai însemnat pentru mine, că ai fost mereu acolo, când te-am chemat. Îţi mulţumesc că ai fost printre puţinele persoane care m-au învăţat să nu mă mai doară.
Te voi iubi mereu! Azi mai mult ca niciodată,poate cu o dragoste prietenească, izvorâtă din dragostea dintâi. Îţi mulţumesc că ai fost, la un moment dat, sufletul meu :-)
Acest lucru te-a distins dintre toţi şi mi te-a aşezat în suflet ca pe cel mai drag prieten!
M-am despărţit de tine pentru că dragostea noastră nu se mai potrivea cu ce eram. Dar te-am iubit...şi nu de puţine ori m-ai reprimit în sufletul tău cald şi încăpător...şi în cele din urmă ne-am despărţit iar, ca să lăsăm loc prieteniei.
Azi vreau să strig lumii toate acestea, fiindcă puţini cunosc faptul că o dragoste frumoasă se poate transforma în ce a fost la început: o frumoasă prietenie :-)
Te iubesc, prieten drag...fiindcă vei fi mereu acolo să mă asculţi, fiindcă puţini vor fi cei care vor înţelege. Îţi doresc să fii fericit! Merităm amândoi asta! Eşti cel mai minunat om din viaţa mea! :-)

Ne-am despărţit prieteni şi iubiţi...

 












De mâine-mi va fi cel mai greu,
n-am să mai plâng pe braţul tău
şi am să caut alinare,
acolo, în filele tale...


Tu eşti o carte prea puţin citită,
neînţeleasă uneori,
o carte care, însă,
mi-a dat emoţii şi fiori.

Iar paginile răsfoite
mă-mbie la lectură-ntr-una...
n-am pace până când nu te citesc,
deşi departe, eu tot te iubesc...


Şi mi-ai citit de dragoste şi dor odată,
mi-am dus departe gândul
şi nu-l pot întoarce înapoi...
ce s-a-ntâmplat cu noi?
când ne-am lăsat duşi de acest şuvoi?


Mă iartă dacă numele tău mi-e pe buze,
mă iartă dacă gândul mi te poartă...
în sufletu-mi nu am o altă hartă
decât privirea sufletului tău...
Aruncă o ocheadă şi spre mine
cea muritoare ca şi tine.


Ne-am despărţit prieteni şi iubiţi,
acum suntem pe lume rătăciţi...
fiecare-a ales un sens al malului - departe...
un sens ce acut ne desparte...
şi cred că nu va mai fi noapte
ca în cuprinsul braţelor să mi te regăsesc,
nici pe genunchii mei
să-ţi spun din priviri cât iubesc...



În ochii noştri înlăcrimaţi
prea multă dragoste zvâcneşte,
voi fi aici, ca-ntotdeauna:
singura pe pământ ce te iubesşte!

Ne-am despărţit prieteni şi iubiţi,
noi, de dragoste fericiţi...

Mi-e dor de tine...

Mi-e dor de tine...
ce simple şi sfinte cuvinte,
rostite, în prag de seară,
să-ţi mai aduci aminte:
că în priviri se scaldă
astăzi, iubirea toată,
că-n versuri e-o chemare
ce şi pe cer îl doare...

Mi-e dor de tine
şi aleargă gândul,
atât, cât să te poată cuprinde.
Aude deseori şi vântul,
chemări din depărtări
şi speră
la o chemare ce nu-i efemeră...


Mi-e dor de tine...
e un dor ce-apasă...
un dor fără de nume,
fără casă...
Un dor ce strigă-n patru zări
şi se înşeală
că te vede-ndepărtări...


Mi-e dor de tine,
mi-e dor de mine,
mi-e dor de braţe sigure
întinse spre tine...
Mi-e dor şi mă tângui,
mi-e dor şi doare,
Mi-e dor,
spune-mi dorul:
ce noţiune de timp are?

Voi fi aici...

 Voi fi aici,
aşteptându-te,
iubindu-te,
glumind şi
întrebându-mă
care-i clipa?
clipa regăsirii,
clipa mângâierii,
clipa ce se lasă mult aşteptată...


Voi fi aici,
mângâiere şi surâs,
cea care-ţi va ţine contră
la fiecare cădere...
ca tu să nu cazi,
să nu mi te rătăceşti...
am să te prind mereu
cu braţe de flori şi dragoste,
cu braţe deschise...


Voi fi aici,
iar privirile impersonale ale altora
mă lasă rece...
curioşi, neştiind ce se petrece,
vor căuta să ne aţâţe
de o parte şi de alta,
dar noi nu vom dărâma mituri
ce cu trudă am construit....


Voi fi aici,
să te sărut,
să te îmbrăţişez, să te felicit...
să te mângâi,
să te ţin în braţe...
să-ţi descătuşez robia
de toate cele ale lumii...
voi fi aici,
dincolo de zidul
unde simt inima-ţi cum bate...


Voi fi aici,
nestrămutată,
fidelă ca întotdeauna...
să-ţi ies în întâmpinare,
să-ţi devin iar iubită...
voi fi aici - ca-ntotdeauna...
nicio piatră nu am clintit de când ai plecat,
nici valul nu s-a mai abătut pe malul care ne desparte,
iar ecourile îndepărtate, azi, îmi par...


Voi fi aici,
fiindcă aici sunt şi cărţile tale,
cărţile noastre...
noi doi, o bibliotecă vie
a iubirii ce s-a consumat...
noi doi -
un limbaj ermetic...
voi fi aici,
vei fi aici,
dar câţi, oare, ne vor înţelege?